Ziua.net - Berlinala sub semn romanesc

"It's very Romanian!". Aprecierea mi-a fost impartasita, sambata seara, la iesirea de la premiera berlineza a filmului lui Radu Jude (foto), "Cea mai fericita fata din lume", de catre Jack Vermee, critic cinematografic canadian si programator al festivalului de la Vancouver. Si interlocutorul meu avea dreptate.
Intr-adevar, filmul poarta pecetea insusirilor tanarului nostru cinema; adica e intr-atat de minimalist, ca nu-si permite decat un singur spatiu de filmare. Dar nici n-are nevoie de mai mult, fiindca restul e completat de arta detaliului regizoral pe care o marturiseste debutantul.
"Cea mai fericita fata din lume", eroina filmului lui Jude, a castigat un Logan la o promotie de racoritoare si a venit tocmai de la Gioagiu Bai la Bucuresti numai pentru a-si indeplini obligatia sa-si laude firma pentru premiu intr-un clip publicitar. Numai ca in timp ce trage duble in care isi zambeste fericirea, e trista foc fiindca familia vrea sa schimbe masina pe o afacere, o pensiune in casa bunicii. Pe scurt, liceana care nu se resemneaza sa renunte la automobilul castigat e la limita plansului, dar in film trebuie sa fie "cea mai norocoasa", si "actrita" improvizata, care nu e tocmai talentata, mai are si mustata, ceea ce pune probleme grele echipei de filmare, nici ea ocolita de ghinioane.
Discrepanta dintre adevarul trairii si euforia programata interactioneaza ironic. Atat re­gizorul, cat si excelenta protagonista, Andreea Busneag, se comporta exemplar, nu-si permit caricatura facila, ci vizeaza un comic dramatic al firescului. Dar, la un moment dat, filmul se blocheaza, devine repetitiv, si exasperarea care plutea in aer se cam destrama. Radu Jude simte pericolul de vreme ce fabrica la repezeala un nou personaj, un anume Bombardel, recrutat din echipa reala a filmului, caruia i se acorda mai bine de cinci minute pentru un adevarat recital de obscenitati, adevarata doctrina "filozofica" a organelor sexuale, citate voluptuos, frust si cabotin in admiratia restului echipei.
Pacat pentru film, fiindca avea fara indoiala calitati, dar adevarul este ca trio-ul Puiu, Porumboiu si Mungiu a ridicat stacheta la un asemenea nivel ametitor, incat chiar o productie meritorie paleste in comparatie cu perfectiunea precedentelor. Sa remarcam ca interesul pentru filmele noastre e departe de a fi slabit, proiectia s-a desfasurat in sala cea mare a complexului Cinemax si dincolo de porti au mai ramas festivalisti interesati de noul film romanesc, intre care si criticul bucurestean Mihai Fulger, sosit in ultima clipa. Dar atat el, cat si cinefili din alte tari vor putea recupera handicapul, fiindca filmul va mai fi reluat azi si pe 15 februarie.
Tudor CARANFIL, Berlin